#gone în loc de LMA

Apreciază-mi încruntarea, ca pe cel mai frumos cadou pe care ți-l pot oferi, chiar dacă ți se pare că-i lipsit de sens. Mulțumește-mi doar pentru tăcerile din fiecare zi, căci în ele îmi voi găsi răspunsurile pentru îndepărtările de care am nevoie. Libertatea nu e ceva ce se dobândește, e ceva ce se oferă zi de zi celui ce o are deja, căci a oferi, în cazul libertății, presupune doar a nu priva.
Nu te urăsc, la fel cum nici nu te iubesc. Nu-mi ești prieten, cum nici dușman nu-mi ești. Nu-mi ești nimic, cum toate-mi ești. E imposibil! Ce odios cuvânt, imposibil. Nu am crezut nicicând în el. Și totuși, pare imposibil să te încadrez. Așa cum logica umană s-ar spune că o cere. Ce ești? De unde vii? Și încotro te duci. De ce te sperii? Unde fugi? Așa-i că-i greu. Ți-am spus doar, prețuiește-mi încruntarea, alături de tăcerile-mi, e cel mai frumos dar ce ți-l pot oferi.