Larai Davide

A mai trecut un Crăciun. El prevesteşte trecerea Paştelui, a zilelor de naştere, a anilor de când te-am Văzut. Ştiu că doar eu, stau sprijinită cu spatele de luciul apei şi văd pe fundul oceanului, în loc de nisip şi bezne, albastrul catifea bătut cu pietre strălucitoare, senin de cer adânc, constelaţii somnoroase. Trec zilelele mele, toate ca una şi una ca toate. Dorm pe sârma ghimpată a urii ce mi-o porţi. Departe. Omule albastru, nu viu.

Christmas in the Trenches Music Video http://www.youtube.com/watch?v=QTXhZ4uR6rs Am vrut să povestesc încă de când s-au întâmplat lucrurile, însă am tot amânat. De când piesa asta tot circulă pe net mă simt forţată, ca şi cum aş trăda pe cineva dacă nu povestesc. Aşteptam trenul. Eu şi încă vreo câţiva oameni zgribuleam pe peron. Eu cu o carte în mână, încercam să par calmă şi perfect relaxată, nestingherită de întârzierea de peste 20 de minute ce tocmai fusese anunţată. Zâmbeam. Poate că uneori totuşi mă încruntam nemulţumită de ceea ce încercam să înţeleg din carte şi nu îmi convenea. Cargouri masacrate, nimic amuzant, nimic simplu deşi nimic complicat. Oameni şi nave. Nave şi oameni. Namile imense din metale grele, ape tulburi sau limpezi, miros de pucioasă şi carne sfârtecată. Nimic greu. Nimic simplu. Încercam în ignoranţa mea să zâmbesc amestecând răbdarea aşteptării cu încruntarea lecturii. Pe lângă mine se tot perinda un bărbat mai în vârstă. Pesemne aştepta şi dumnealui pe

Sunt umbra-ţi ce te prinde când nu bagi de seamă. Te înghit şi te sorb! Hap! Te-am cuprins! Străluceşti înlăuntru-mi.

Nu, Să-ţi fie clar Cerul cu stele nu e pe boltă Cerul cu stelele mele e în adâncul oceanului Acolo, pe pat de nisip, tolănită la stele, dorm.

Sunt un om fericit. Întotdeauna mi s-au împlinit toate dorinţele. Am vrut să iubesc şi am iubit, am vrut să fiu iubită şi sunt iubită. În ultima vreme am dorit cu ardoare să tac. Acum mi se împlineşte. Mi-am îngheţat cuvintele înlăuntru şi nici un iad nu mai poate să topească raiul tăcerii ce m-a cuprins. N-am dat explicaţii, dar poate unii le caută şi e nedrept să-şi facă griji pentru mine. Sunt bine, vreau doar să nu mai aud nimic, să mă adâncesc tot mai mult în neştiinţa asta liniştitoare. Gânduri bune tuturor.