Lumi Paralele - Fragment

Nu îmi e clar încă. Tu mă atragi? Sau propria-mi oglindire în tine? Mă plac pe mine? Te plac pe tine? Sau de ce nu?, pe amândoi deopotrivă. Nu văd în tine doar frumosul, văd suferința, dureri înăbuşite, tăceri de cuvinte înghițite cu amar. Asumarea unei singurătăți nemeritate, poate nevoită. Te-am privit astăzi în dorința ta de nerenunțare. "Ia o pauză, uneori nu vezi lucruri evidente, iar o pauză le poate rezolva." am zis. "Ştiu. Ştiu eu bine cum funcționează, nu mă pot opri." În glasul tău încrâncenarea şi durerea nerenunțării. M-am gândit apoi mult timp, tipicăreala clasică, acel ceva ce într-un fel ne defineşte, comportamentul obsesiv-compulsiv, fixațiile la care nu putem renunța, perdeau de care râzi cu un soi de amar, pe care poate, chiar dacă altfel, o ai şi tu. Pe undeva, stând lângă tine am simțit tensiune, deşi repetam cu multă căldură în gând "calm, o să iasă". M-am retras dezarmata de gândul meu bun, "poate că port ghinion". Când ai spus că nu poți renunța şi ai tras căştile pe urechi, am vrut să îți spun "încetează, nu mai eşti singur, priveşte în jur". Am plecat cu o neînțeleasă tristețe. Şi-ți scriu rânduri ce-mi vor rămâne mie. Poate ca răspuns la prima mea întrebare. Tu mă atragi sau doar propria mea oglindire în tine?
#lumiparalele fragment