Larai Davide

Christmas in the Trenches Music Video http://www.youtube.com/watch?v=QTXhZ4uR6rs Am vrut să povestesc încă de când s-au întâmplat lucrurile, însă am tot amânat. De când piesa asta tot circulă pe net mă simt forţată, ca şi cum aş trăda pe cineva dacă nu povestesc. Aşteptam trenul. Eu şi încă vreo câţiva oameni zgribuleam pe peron. Eu cu o carte în mână, încercam să par calmă şi perfect relaxată, nestingherită de întârzierea de peste 20 de minute ce tocmai fusese anunţată. Zâmbeam. Poate că uneori totuşi mă încruntam nemulţumită de ceea ce încercam să înţeleg din carte şi nu îmi convenea. Cargouri masacrate, nimic amuzant, nimic simplu deşi nimic complicat. Oameni şi nave. Nave şi oameni. Namile imense din metale grele, ape tulburi sau limpezi, miros de pucioasă şi carne sfârtecată. Nimic greu. Nimic simplu. Încercam în ignoranţa mea să zâmbesc amestecând răbdarea aşteptării cu încruntarea lecturii. Pe lângă mine se tot perinda un bărbat mai în vârstă. Pesemne aştepta şi dumnealui pe

Sunt umbra-ţi ce te prinde când nu bagi de seamă. Te înghit şi te sorb! Hap! Te-am cuprins! Străluceşti înlăuntru-mi.

Nu, Să-ţi fie clar Cerul cu stele nu e pe boltă Cerul cu stelele mele e în adâncul oceanului Acolo, pe pat de nisip, tolănită la stele, dorm.

Sunt un om fericit. Întotdeauna mi s-au împlinit toate dorinţele. Am vrut să iubesc şi am iubit, am vrut să fiu iubită şi sunt iubită. În ultima vreme am dorit cu ardoare să tac. Acum mi se împlineşte. Mi-am îngheţat cuvintele înlăuntru şi nici un iad nu mai poate să topească raiul tăcerii ce m-a cuprins. N-am dat explicaţii, dar poate unii le caută şi e nedrept să-şi facă griji pentru mine. Sunt bine, vreau doar să nu mai aud nimic, să mă adâncesc tot mai mult în neştiinţa asta liniştitoare. Gânduri bune tuturor.

Citeşte, jivină împuţită!! Da, chiar cu tine vorbesc, nu-ţi vine să crezi că am atâta tupeu să te numesc aşa?! Ei bine, asta s-ar numi în primă fază atragerea atenţiei. Aşa-i că dacă v-aş fi numit, scumpii mei, iubiţii mei, dragii mei cititori, ar fi fost mai slabe şanse să continuaţi lectura? Chiar în momentul acesta, cei care nu sunt în general interesaţi de ce vorbesc eu aici de una singură vor închide pagina, liniştiţi fiind de faptul că n-a fost decât un test. Un test pe care chiar vă rog pe cei care aţi mai rămas să-l încercaţi şi voi pentru a vă convinge că am dreptate. E un test pe care l-am făcut acum câţiva ani şi am descoperit ceva fantastic, anume, că mulţi dintre prietenii mei virtuali sunt încă în viaţă. Aşadar, ce am făcut: am construit o înjurătură, nu mai ştiu exact care, fiţi creativi, paleta e destul de largă (eu am ales una pe care cu siguranţă n-aş mai repeta-o cu uşurinţă, astfel şocul a fost şi mai mare) şi trimiteţi-o ca mass mesage pe messenger. Veţi descoperi

Apariţia unui mare gânditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit şi se spală. Gândirea este o ''spălare'' a creierului. Asta mă face câteodată să cred că gândirea nu e din creier şi că acest creier e numai un sediu... De ce gândirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele. Dacă inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe şi nea Ghită n-ar mai fi nici o diferenţă. (Petre Ţuţea) Am două imagini mari pe tavan, una o văd dimineaţa când mă trezesc, cealaltă noaptea când mă culc. Cea de dimineaţă, pe care o ignor mereu poartă întrebarea: ce-ar face azi ţăranul? Pe cel de noapte: ce-ar gândi azi filozoful? Aşa se face, nu ştiu de ce, de la o vreme trăiesc mai mult gândind decât făcând, şi-aşa mai mult în faţa lui Dumnezeu decât în cea a lui Ţuţea, greşesc şi lumea mi-o dovedeşte. Şi cum o dovedeşte? Păi, mai nou lumea a ajuns să spună despre mine: „ah, fata aia care vorbeşte fru